Caracterizarea generala a fotbalului

  • Published on
    29-Jun-2015

  • View
    264

  • Download
    2

Transcript

1.

Caracterizarea generala a fotbalului

Fotbalul este un sport de echip ce se disput ntre dou echipe alc tuite din 11 juc tori fiecare. Se joac cu mingea pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarb , cu cte o poart la fiecare cap t. Scopul jocului este de a nscrie goluri introducnd mingea n poarta adversarului. n afara portarului, ceilal i juc tori nu se pot folosi de mini pentru a manevra mingea. Ca tig torul meciului este echipa care a nscris mai multe goluri la ncheierea partidei. De multe ori este cunoscut i sub numele de soccer, ntruct cuvntul fotbal se refer i la alte sporturi ase m n toare (fotbal american, fotbal australian) Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului XIX pentru a standardiza regulile unei mari variet i de jocuri asem n toare, jucate n colile din Marea Britanie. Regulile Cambridge, asem n toare cu cele de ast zi, au fost create la Colegiul Trinity din Cambridge, n 1848, la o ntlnire a reprezentan ilor mai multor colegii: Colegiul Eton, coala Harrow, coala de Rugby, Colegiul Winchester i coala Shrewsbury. Dar ele erau departe de a fi ni te reguli universale. n anii 1850, s-au format multe cluburi, independente de coli sau universit i, care jucau diferite forme de fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli, cel mai bun exemplu fiind clubul Sheffield F.C. (format din fo ti elevi ai Scoala Harrow). Acesta a luat fiin n 1857, iar regulile create de ei au dus la formarea Federa iei de Fotbal Sheffield & Hallamshire, n 1867. n 1862, John Charles Thring de la coala Uppingham a creat un alt set de reguli des folosit. Ast zi regulile jocului sunt stabilite de International Football Association Board (IFAB). Aceasta a luat fiin n 1886 dup o ntlnire a Federa iei Engleze de Fotbal, a Federa iei Sco iene de Fotbal, a Federa iei Galeze de Fotbal i a Federa iei Irlandeze de Fotbal n Manchester. Legile principale ale jocului sunt n num r de 17. Acelea i legi se aplic la toate nivele fotbalistice, chiar dac prefa a regulamentului permite federa iilor na ionale s modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori, seniori, femei, etc.) Pe

1

lng cele 17 legi, numeroase alte decizii i directive IFAB contribuie la reglementarea jocului de fotbal. Legile pot fi g site pe site-ul oficial al FIFA. Fiecare echip este alc tuit din maxim 11 juc tori (excluznd rezervele), dintre care unul trebuie s fie portarul. Regulile spun ca minimul de juc tori acceptat ntr-o echip este de 7. Exist o varietate de pozi ii n care juc torii sunt amplasa i de c tre un antrenor/manager, acestea nefiind prev zute n regulamentul fotbalistic. Fiecare echip trebuie s desemneze un portar. Acesta este singurul c ruia i se permite s ating mingea cu minile. Totu i, nici el nu are voie s fac acest lucru n afara suprafe ei de pedeaps (careul de 16 metri) din fa a por ii sale. Echipamentul de baz al juc torilor este format dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi (jambiere) i ap r toare. Juc torilor le este interzis s poarte altceva ce ar putea fi periculos pentru ei sau pentru alt juc tor (inclusiv bijuterii sau ceasuri). Un anumit num r de jucatori pot fi schimba i n timpul unui joc. Num rul maxim de nlocuiri, n meciurile interna ionale i la nivel de ligi na ionale, este de 3. La alte nivele acest num r poate varia. Motivele cele mai ntlnite ce cauzeaz o schimbare sunt accident rile, oboseala, schimb rile tactice sau tragerile de timp pe final de joc. La nivelul seniorilor, un juc tor nlocuit nu poate reintra n joc. Un joc este condus de un arbitru. Acesta de ine "ntreaga autoritate de a pune n aplicare Legile Jocului, n concordan cu meciul la care a fost delegat" (Legea 5), iar deciziile sale sunt finale i indiscutabile. Arbitrul este ajutat de 2 arbitri asisten i (popular denumi i tu ieri). n jocurile disputate la cel mai nalt nivel exist conduce meciul. Lungimea terenului de joc, n cadrul meciurilor oficiale trebuie s fie cuprins ntre 100-110 m, iar l imea, ntre 64-75m. n fa a fiec rei por i se afl o suprafa a terenului, denumit suprafa a de pedeaps (popular, "careul de 16m" sau "careul"). Aceast suprafa este format din: linia de poart ; 22

i un al patrulea oficial.

Acesta l poate nlocui pe arbitru n cazul n care acesta se afl n imposibilitatea de a mai

linii, ce pornesc de pe linia de poart (la 16,5 m distan de bara por ii) i nainteaz 16,5 m n interiorul terenului; linia ce une te ce le 2 linii anterior explicate. Aceast suprafa ndepline te mai multe func ii. Cea mai important este aceea de a delimita locul pn la care portarul poate juca mingea cu mna. Deasemenea, un eventual fault al unui ap r tor asupra unui atacant advers n aceast suprafa se va penaliza, de obicei, cu o lovitur liber direct , cunoscut sub numele de lovitur de pedeaps (penalty). Terenul de joc are i alte delimit ri, abordate n articolul special dedicat acestuia. Un meci obi nuit de fotbal este alc tuit din 2 perioade de timp (reprize) de cte 45 de minute fiecare. Pauza dintre ele este de obicei de 15 minute. Arbitrul este cel care cronometreaz meciul. El trebuie s aproximeze ct timp se pierde cu schimb rile, cu asisten a medical oferit juc torilor accidenta i, cu avertizarea i eliminarea juc torilor, cu tragerile de timp, etc. Cnd exist astfel de evenimente, arbitrul hot r te prelungirea reprizei; durata cu care se prelunge te r mne la latitudinea arbitrului i doar el stabile te cnd fluier ncheierea reprizei. Nu exist al i oficiali care s cronometreze meciul, de i arbitri asisten i pot purta ceasuri, iar la nevoie l pot ajuta pe "central". n meciurile la care exist i arbitru de rezerv , acesta este n tiin at de arbitru cu cte minute se va prelungi meciul, iar el indic juc torilor i spectatorilor num rul de minute, ridicnd o tabel pe care st scris acest num r. n unele competi ii, dac meciul se incheie la egalitate, se joac nc 2 reprize de prelungiri, de cte 15 minute fiecare. Dac i dup acestea scorul r mne egal, se execut lovituri de departajare (lovituri de la 11m) pentru a se stabili echipa nving toare. Golurile nscrise din aceste penalty-uri nu se iau n considerare la rezultatul final. n competi iile n care se joac dou man e (fiecare tur presupune ca echipele s joace 2 meciuri ntre ele) se poate utiliza a a-numita regul a golului marcat n deplasare n cazul n care echipele se afl la egalitate pe totalul celor dou man e. n cazul n care echipele sunt egale i la num rul de goluri marcate n deplasare, exist 2 variante: ori se trece la executarea loviturilor de departajare, ori meciurile se consider ncheiate la egalitate i se disput un nou meci (rejucare).

3

1.1. Particularita ile actelor motrice Fotbalul se joac dup un set de reguli, cunoscute sub numele de Legile Jocului. Acestea sunt dezvoltate n continuare: Dou echipe de cte 11 juc tori fiecare ncearc s loveasc o minge rotund (mingea de fotbal), cu scopul de a o introduce n poarta advers . Echipa care nscrie mai multe goluri pn la finalul jocului este declarat c tig toare; dac ambele echipe au marcat acela i num r de goluri, meciul este considerat egal. Una din primele reguli este reprezentat de interzicerea atingerii inten ionate a mingii cu mna n timpul jocului (excep ie fac portarii). Singura dat cnd juc torul se poate folosi de mini este atunci cnd arunc de la margine (execut un aut). n rest, juc torii se pot folosi de orice parte a corpului pentru a direc iona mingea. Juc torii se pot apropia de poarta advers astfel: prin dribling (alergarea cu mingea la picior); prin pasarea mingii ntre coechipieri; i prin utarea acesteia spre poart . Juc torii adver i pot recupera mingea prin interceptarea unei pase sau prin deposedarea adversarului. Contactul fizic este limitat. Jocul se opre te doar n momentul n care mingea p r se te cu ntreaga circumferin o linie ce marcheaz terenul (fie pe p mnt, fie n aer) sau cnd arbitrul fluier . Jocul se reia prin diferite metode, analizate n continuare. De obicei, ntr-un meci disputat la un nivel profesionist se nscriu pu ine goluri. De exemplu, n prima divizie englez (Premier League), n sezonul 2004-2005, s-au marcat, n medie, 2,57 de goluri pe meci. n plus, 88% din jocuri s-au ncheiat cu mai pu in de 4 goluri marcate. Dar doar 8% din partidele disputate s-au terminat f r gol marcat.

1.2. Caracteristicile activit ii n ansamblu- Tactica

Unul din factorii care au contribuit decisiv la progresele nregistrate de jocul de fotbal de-a lungul anilor este TACTICA.4

TACTICA Mijloc de progres bazat pe activizarea unei gndiri creatoare a speciali tilor i juc torilor, a reu it s dezvolte al i factori ai antrenamentului care au fost obliga i s - i g seasc noi c i i mijloace pentru a face fa Exploatarea ra ional cerin elor impuse de tacticizarea crescut a competi iilor i jocurilor, prin variate concep ii de joc i tactici speciale. a posibilit ilor juc torilor proprii innd seama de particularit ile individuale i colective ale adversarului, a terenului i ambian ei de desf urare, a importan ei i consecin elor rezultatului, trebuie s se bazeze n primul rnd pe capacitatea i nivelul tehnic al juc torilor. Rela ia optim ntre tehnic individuale i colective. Nivelul i randamentul preg tirii tactice, fiind influen at de varietatea i eficien a deprinderilor tehnice, se exprim n joc prin capacitatea juc torilor de a se orienta i alege solu ia i procedeul tehnic adecvat fazei i pozi iei de moment, cu maxim eficien timp. Tactica constituie ansamblul ac iunilor individuale i colective ale juc torilor care se desf oar n mod organizat i regulamentar, unitar i ra ional, n func ie de calit ile i particularit ile juc torilor proprii i ai adversarului. Tactica individual reprezint capacitatea juc torului de a efectua ac iuni n colaborare cu coechipierii i n condi ii de adversitate, n vederea realiz rii sarcinilor de joc, n toate fazele i zonele terenului. Tactica colectiv direct cu echipa advers . Situa iile tactice fundamentale: atacul i ap rarea. Atacul echipa aflat consecin , ob inerea victoriei. Ap rarea urm re te destr marea atacurilor adverse i recuperarea mingii pentru declan area ac iunilor ofensive. n posesia mingii, urm re te prin ac iuni ofensive de joc, individuale i colective s - i valorifice poten ialul propriu n vederea nscrierii de goluri i n reprezint totalitatea ac iunilor de colaborare ale juc torilor, coordonate n mod unitar n cadrul concep iei de joc, pentru realizarea scopului urm rit, n lupt n minimum de i tactica jocului reprezint condi ia esen ial n abordarea oric rui joc, materializarea orient rii i concep iei tactice fiind posibil prin calitatea tehnicii

5

Ac iunea de joc se realizeaz individual i colectiv, n fazele de atac i ap rare, fiind rezultatul unei particip ri con tiente i preg tirii complexe a juc torilor. Ac iunea individual urm re te realizarea oportun Ac iunea colectiv reprezint participarea dirijat i eficient a sarcinilor de joc, n i colectiv a doi sau mai mul i fazele de atac i ap rare, prin utilizarea celor mai indicate procedee tehnice, simple sau complexe. juc tori, la toate fazele de atac i ap rare, n vederea realiz rii sarcinilor stabilite. Dintre elementele tehnice care i g sesc o aplicare din ce n ce mai mare n fotbalul actual, un loc important revine mi c rilor n el toare (fentelor). Acestea sunt folosite pentru dep irea i derutarea adversarului, ct i cu scopul camufl rii unor procedee tehnice. Cauzele care au determinat frecven a folosirii mi c rilor n el toare au fost apari ia ap r rilor aglomerate, experien a juc torilor i caracterul spectacular al jocului. n jocul de fotbal apar frecvente situa ii cnd naintea sau n timpul execut rii unui procedeu tehnic oarecare (de preluare, lovire a mingii cu piciorul sau capul etc.), juc torul se afl n fa a unor dificult i cauzate de prezen a activ a adversarului, care nu i d posibilitatea de a transmite mingea unui coechipier, sau s execute o lovitur la poart . n aceast situa ie juc torul este nevoit s - i deruteze adversarul cu scopul de a c tiga timp sau teren, pentru a ob ine o anumit libertate de ac iune. Procedeele de fentare a adversarului sunt aplicate n toate ac iunile legate de lupta pentru minge i pentru p strarea ei. Datorit acestora juc torul poate ob ine, a a cum am ar tat mai sus, avantaj fa de adversar, n elndu-l asupra direc iei i vitezei sale de deplasare precum i asupra inten iilor sale de a ac iona att din punct de vedere tehnic ct i tactic. Prin derutarea adversarului juc torul i mascheaz inten ia, ncepnd o ac iune aparent , pe care ns nu are de gnd s o execute n continuare. Dat fiind marea varietate a mi c rilor n el toare folosite, sistematizarea lor constituie o opera ie dificil . Dificultatea const n aceea c fenta reprezint o combina ie de mi c ri ale capului i picioarelor, creat de juc tor, ca r spuns la ac iunile adversarului.

6

2. Manifest rile proceselor psihice n activitatea specific a fotbalului

2.1. Procesele senzoriale n activita ile de nva are si concurs

Din punct de vedere al proceselor senzorial-perceptive implicate in activitatea mai sus mentionata ele se dovedesc a fi deosebit de importante. Cele mai importante componenta, pe langa cele uzuale, ca senzatile vizuale, auditive, utilizate in toate celelalte sporturi, proprioreceptia, senzatile kinestezice si senzatia de echilibru joaca un rol deosebit de important. Regulamentul acestei discipline prevede pasarea balonului numai inspre propriul teren, astfel, jucatorul, in momentul placajului sau in joc deschis, practicantul trebuie sa stie cu exactiate pozitia sa fata de propriul teren la nivel fizic, pentru a se putea intoarce catre coechipieri si astfel prevenind infractiunile de joc. Vederea periferica este mai solicitata decat in alte discipline. La nivelul senzatilor algice, se poate constata ridicarea pragului absolut si relativ, antrenamentul fiind conceput pentru tonificarea musculara dar si pentru cresterea rezistentei. Realizarea unei capacit i psihice superioare este o problem de antrenament (ca i realizarea unei capacit i fizice superioare, dealtfel) n care, pe lng antrenor, trebuie s intervin psihologul. Este evident c de multe ori chiar i antrenorul are nevoie de consulta ii psihologice. Numai specialistul, printr-o asisten de lung durat , poate contribui la realizarea unei capacit i psihice superioare (echilibru afectiv, creativitate, voin , motiva ie, ac ionare, autoevaluare). Mihai Epuran (2002) i Irina Holdevici (1996) descriu obiectivele asisten ei psihologice care faciliteaz un efort psihic favorizant pentru performan : y formarea unor deprinderi psihologice de autoreglare a st rilor psihice; y antrenamentul motiva ional; y antrenamentul mental aplicat; y antrenamentul mental specializat pentru o anumit competi ie; y refacere dup efort i psihoterapie.7

Capacitatea de efort psihic, la fel ca i capacitatea de efort fizic, prezint un puternic mesaj genetic. Antrenorul care efectueaz selec ia trebuie s in cont de aceast realitate n toate fazele selec iei. Educarea calit ilor psihice are un rol hot rtor n realizarea unei capacit i mari de efort psihic. Impactul accident rii asupra vie ii psihice a sportivului a fost un domeniu predilect de studiu. Accidentarea poate favoriza chiar apari ia simptomelor nevrotice la sportivi. R spunsul la accidentare include att evaluarea cognitiv a situa iei, ct i r spunsuri emo ionale. R spunsuri cognitive Cercet rile privind evaluarea cognitiv a situa iei de accidentare s-au focalizat pe patru teme principale: atribuiri pentru accidentare, percep iile despre sine, strategii de coping i beneficiile percepute ale accident rii. R spunsuri emo ionale Reac iile emo ionale post accident au fost obiect predilect de studiu n psihologia sportului. n primele faze ale recuper rii sportivii experien iaz emo ii negative cum ar fi depresia, frustrarea, confuzia, furia i teama (Bianco et al., 1999). n faza de mijloc a recuper rii, depresia i frustrarea r mn prezente dar sursa acestor emo ii negative nu mai este accidentarea, ci mai mult gndurile cu privire la bunul mers al recuper rii. R spunsuri comportamentale Comportamentul sportivului accidentat are o mare influen n procesul de recuperare. n continuare vom trece n revist aderen a la programul de recuperare precum i comportamentele de coping la care recurge sportivul dup nceperea recuper rii.

2.2. Aten ia

Aten ia este un fenomen deosebit de complex, greu de descifrat. Greutatea provine din faptul c aten ia nso e te permanent celelalte procese i activit i psihice, manifestndu-se o dat cu ele.8

Este greu de presupus c un proces psihic s-ar putea desf ura f r participarea ct de ct a aten iei. n asemenea condi ii separarea con inutului specific al aten iei de con inutul specific al celorlalte procese i activit i psihice devine deosebit de dificil . Aten ia nu are un con inut reflectoriu de sine st t tor. Ea nu reflect nici esen a obiectelor, nici experien a trecut a oamenilor, etc. A adar con inutul specific al aten iei nu trebuie c utat n acele caracteristici care definesc procesul psihic.

Aten ia voluntar are o mare importan n procesul nv voluntar este ce att mai necesar n procesul muncii, nv

rii. Aceast stimuleaz

i

mobilizeaz fotbalistul n vederea realiz rii cu succes a variatelor sale activit i. Aten ia turii, cu ct acesta ridic uneori n fa a oamenilor o serie de dificult i, momente grele, plictisitoare, c rora trebuie s li se fac fa , s fie dep ite. Acesta se poate realiza numai prin inte ia i efortul omului, prin orientarea con tient a ntregii activit i psihice asupra lor. n leg tur cu aten ia voluntar o problem care se ridic este acea a men inerii ei asupra obiectelor i fenomenelor. n cadrul procesului de men inere a aten iei voluntare, un rol deosebit de important revine nsu i fotbalistului. Cea mai bun perspectiv asupra predictorilor psihologici ai accident rii sportive este oferit de modelul stres - accidentare (Williams i Andersen, 1998). R spunsul la stres provoac modific ri aten ionale i fiziologice care m resc ansele accident rii. Pentru a n elege complexitatea reac iilor care survin dup accidentarea sportiv este nevoie de un bun model teoretic. Cel mai bine fundamentat model cognitiv este modelul integrat al r spunsului psihologic la accidentare i recuperare (Wiese - Bjornstal et al., 1988). Modelul integrat sus ine c r spunsul psihologic la accidentare este influen at att de variabile anterioare accident rii (personalitatea, istoria stresorilor, resurse de coping, interven ii etc.), ct i de variabile post accidentare. R spunsul la accidentarea sportiv i la procesul de recuperare depinde de evaluarea cognitiv a situa iei, r spunsul emo ional i r spunsul comportamental. Cnd scopul activit ii competitionale este bine stabilit, atunci mobilizare se realizeaza cu usurinta, aten ia fiind atras i men inut de tot ceea ce duce spre realizarea

9

corespunz toare a activit ii respective. n afara de stabilirea clar a scopului i de corelarea lui cu interesele i treburile, fotbalistul i poate impune s fie atent, se poate mibiliza n aceast direc ie, mai ales n momentele dificile, critice ale meciului .Un rol important n men inerea aten iei voluntare l are organizarea mediului nconjur tor n care desf oar activitatea. Dac luminea prea slab sau prea puternic precum i anumite zgomote m deranjeaz fac n a a fel ca ace ti excitan i s nu mai ac ioneze asupra mea. La majoritatea oamenilor aten ia voluntar se men ine pentru o perioad mai lung n condi ii de lini te. Atentia este un element cu o reala importanta in activitatea sportiva prin toate formele ei. Evident, aceast proces psihic complex poate fi dezvoltat prin intermediul unor exercitii specifice, prin lucrul individualizat. Insa, este de observat potentialul sportivului in acest sens luand in considerare faptul ca un individ cu o structura haotica va intampina mari dificultati in sensul dezvoltarii atentiei, ceea ce va implica un antrenament de lunga durata in special pe acesta latura, spre deosebire de un individ structurat sau cu bune capacitati de autoreglare si autocontrol care va implica o perioada mai scurta in sensul dezvoltarii atentiei.

2.3. Gndirea Gandirea joaca un rol primordial in jocul de fotbal, succesul oricerei actiuni, de atac sau aparare, de accelerare sau temporizare a jocului nu se poate desfasura fara un aport al acestei laturi ale SPU. Sportivul, in faza de antrenament si pregatire trebuie sa-si formeze notiuni complexe, tactice, scheme de joc, sau chiar definitii ale diferitelor procedee de joc, pe care la va utiliza in timpul activitatii competitionale, recurgand fie la memorie, fie la creativitate pentru a garanta un eventual succes.

2.4. St rile afective n antrenament i concurs La nivel afectiv, sportivul angrenat in jocul de fotbal treuie sa asume un control eficient ale emotilor, fie in plan sportiv, dar si in plan atitudinal fata de adversar, jocul fiind unul foarte10

intens din punct de vedere fizic si afectiv, insa suveranitatea suprema a arbitrului, care are rolul de judecator, trebuie sa nu fie stavilita de entiziasmul participantilor sau de afectele acestora. Din aceste motive greselile se pedepsesc relativ lejer iar infractiunile foarte sever in fotbal. Cre terea indicatorilor de structur spa iali i temporali ai antrenamentului actual (peste 2000 ore de efort ntr-un ciclu anual) a determinat cre terea rolului factorului psihologic n preg tirea sportivului. Exist o limit a volumului, intensit ii, duratei antrenamentelor care nu poate fi dep it din punct de vedere al efortului fiziologic. Accesul la informa ie a dat antrenorilor posibilitatea s cunoasc cele mai moderne demersuri ale condi ion rii fizice i s le eficientizeze cu ajutorul speciali tilor din domeniile nvecinate. Practica a demonstrat ns c sportivii de mare performan sunt departaja i n rezultatele lor prin capacitatea diferen iat de efort psihic. Acest efort psihic presupune o preg tire psihologic adecvat , care trebuie consiliat de speciali ti n domeniu. Din p cate aceste demersuri sunt neglijate de antrenori, fie din lipsa unui specialist, fie din cauza cvasiignoran ei. Sportivul intrat n competi ie este un om angajat cu ntreaga lui sfer biologic , psihic i social n acest sistem hipercomplex. De multe ori ntlnim cazuri n care fenomenele de abandon, respingere, criz de adaptare se datoreaz neglij rii factorului psihologic al preg tirii. Tot mai mul i autori utilizeaz termenul de antrenament total, no iune ce exprim sugestiv componentele unui sistem hipercomplex, cu un num r mare de interrela ii i parametri care trebuie dezvolta i. Aceste probleme vor fi dezvoltate n capitolul preg tirii psihologice, dar numai sub aspectul clasific rilor i al enumer rii metodelor. Conform preciz rilor anterioare, numai literatura de specialitate poate s ofere informa ii pertinente i exhaustive n domeniu. Solicitarea exhaustiv a organismului n efortul sportiv cap t un puternic caracter stresant. Caracterul stresant al antrenamentului i al concursului poate fi considerat un factor

11

de progres; lupta de adaptare a sportivului la efortul fizic i psihic genereaz un progres prin perfec ionarea permanent a mecanismelor de reglare i prin selec ia impus de concurs. Efortul fizic sportiv este compatibil numai cu omul s n tos, sportiv (antrenat sau neantrenat). Dintre sportivii s n to i antrena i se alege cei care la un moment dat ntrunesc calit ile psiho-fizice necesare pentru a deveni c tig tori. Efortul sportiv de performan este inaccesibil oamenilor s n to i nesportivi; acest gen de efort este desf urat la limitele capacit ii func ionale i la limitele patologicului. Implicarea sportivului n acest gen de efort comport multe discu ii i rezerve din punct de vedere etic i moral. Efortul fizic cotidian dus pn la limitele homeostaziei, este efortul fizic al omului obi nuit. Efortul fizic sportiv atinge limitele maxime de solicitare a organismului, solicitare care urm re te dezvoltarea maxim a capacit ilor fizice, fiziologice i psihice ale sportivului. Efortul fizic practicat n mod organizat va solicita n permanen organismului o serie de reac ii adaptative, cu stabilirea unor rela ii ntre efort i organism. Sportivul va efectua efortul fizic n anumite condi ii cerute de rigorile antrenamentului i concursului; n aceste condi ii, cel pu in pentru o perioad de timp, va prezenta modific ri adaptative care pot duce la performan e sau la renun area efectu rii efortului. Oboseala este un fenomen care nso e te n mod necesar antrenamentul i este o condi ie a cre terii performan ei sportive. n aceast viziune antrenamentul sportiv este o alternan ntre eforturi (cu apari ia oboselii) i contraeforturi (cu repaus, activitate redus ) cu scopul mbun t irii capacit ii de efort i a performan ei.

2.5 .Efortul voluntar si calita ile de voin Particularitatile laturilor volitive sunt pregnante in cadrul antrenamentului construit pentru a determina o rezistenta fizica la durere, o anduranta si o rezistenta deosebita dar si o integrare a principalelor valori dupa care se guverneaza acest sport.

12

Vointa este capacitatea fotbalistului de a-si mobiliza in mod constient intreaga activitate psihologica in vederea realizarii unor scopuri dinainte fixate , adica a unor activitati voluntare. Vointa este un proces psihic complex care le presupune pe toate celelalte procese psihice (cognitive si afective). Procesele cognitive(gandirea, imaginatie , memorie, spirit de observatie) participa la fixarea scopului si planului actiunii pe care urmeaza sa o realizeze. Procesele afective insotesc actiunile la fixarea scopului pana la atingerea lui , manifestandu-se atitudini de neincredere , teama , speranta , bucurie pentru fiecare pas pana la relizarea scopului , culminand cu sentimentul de succes sau esec. Actiunile volitive difera de la individ la individ sub aspectul calitatii (intervin aptitudinile), sub aspectul ratei de afectuare (intervin trasaturile temperamentale) si sub aspectul organizarii finalitatii (intervin trasaturile de caracter). Deci , vointa este o activitate voluntara , constienta, motivationala. In fotbal, la nivelul copiilor si juniorilor, se poate vorbi despre implicatiile factorului psihologic atat la nivelul performantei sportive, cat si la nivelul dezvoltarii individuale in raport cu factorii de mediu, socio-culturali, bine definiti de normele si regulile de conduita sportiva. De aceea, selectia trebuie sa tina cont de etapele de dezvoltare ale copilului sau adolescentului, de particularitatile de varsta, de interesele acestuia. (Epuran, M., Horn, E., 1985, pag.94) In acest sens, este bine sa-i cream un mediu in care sa se simta confortabil, in care sa se poate exprima din punct de vedere comportamental, natural si eficient, atat in plan performantial, cat si uman.

13

3. Caracteristicile st rilor specifice :aptitudini, procese cognitive, afective, volitive

Sportivul de performan , prin antrenamentul total" pe care-l adopt , particip cu toate valen ele personalit ii lui - valorificate de factorul psihologic - la ob inerea victoriei n ntrecere. Una din direc iile principale prin care psihologia sportului contribuie la fundamentarea tiin ific a activit ii sportive i n cre terea performan elor este preg tirea psihic sau psihologic . Preg tirea psihologic este un factor, o component , a antrenamentului sportiv, ca domeniu al psihologiei aplicate i se nrude te cu tiin ele pedagogice i biologice. Fiecare component a antrenamentului sportiv con ine i o subcomponent psihologic (con inut psihologic al preg tirii fizice, tehnice, tactice, teoretice, biologice pentru concurs i artistice). Emotiile sunt acele r spunsuri scurte la sentimentele pozitive sau negative evocate de situa ii particulare de joc. Ele contribuie la constituirea dispozi iilor. Este posibil ca o dispozi ie existent s influen eze r spunsul emo ional. n timp ce dispozi ia influen eaz modul n care se proceseaz informa ia, emo iile influen eaz activitatea sistemului nervos autonom. R spunsul emo ional const n comportamente i activarea sistemului nervos autonom i hormonal. Emo iile sus in activarea unor sisteme care men in r spunsuri motivate.

4. Tr s turile de personalitate ale unui juc tor de fotbal

Problematica personalitatii umane reprezinta o preocupare foarte veche, iar nevoia de cunoastere a acesteia a condus de-a lungul timpului la numeroase incercari de stabilire a unor indicatori ai structurii interne a individului, avand ca puncte de plecare observarea si obiectivizarea unor raspunsuri la stimuli sistematizati sau chiar standardizati.

14

Satisfacerea exigentelor sportului de performanta, in general, si a fotbalului, in special, asa cum se manifesta el in prezent, impune, pe langa o pregatire comuna tuturor sportivilor, si o stricta individualizare. Aceasta presupune neaparat abordarea psihologica a sportivului si necesitatea studierii si cunoasterii perfecte a personalitatii acestuia. In toata activitatea de pregatire a fotbalistului, de formare a viitorului performer, relatia antrenor sportiv trebuie perfectionata permanent, cerinta care se justifica prin aceea ca: -in activitatea de antrenament si concurs este angrenata intreaga personalitate a sportivului, asigurand participarea lui constienta prin care sunt angajate gandirea, pasiunile, interesele, motivatia, ca forte ce-l sustin si-l angreneaza catre performante de valoare; -se formeaza la fotbalisti capacitatea de a se autoeduca si autodirija; -se dezvolta capacitatea sportivilor de a invinge si de a depasi obstacole care se interpun in calea realizarii obiectivelor, de a-si mobiliza resursele fizice si psihice la momentul oportun; -se formeaza un comportament flexibil, cu o capacitate de adaptare larga si variata la situatiile schimbatoare, imprevizibile si neobisnuite, care apar in antrenament si concurs, fiind vorba de formarea capacitatii de reglare si autoreglare a comportamentului exprimata atat prin posibilitatea de aplicare a procedeelor tehnico tactice insusite, cat si din posibilitatea de a-si stapani emotiile negative sau reactiile impulsive; -contribuie in mod specific la cresterea performantelor, prin formarea corecta a deprinderilor motrice, tehnice si tactice, prin asigurarea climatului optim necesar mobilizarii proprii pentru obtinerea celor mai bune rezultate si a angrenarii totale a capacitatilor intelectuale, afective si volitive; Activitatea sportiva nu revendica din partea sportivilor un coeficient de inteligenta deasupra mediei. Insa revendica anumite capacitati precum: capacitatea de invatare, receptivitatea si capacitatea de intelegere, elemente care pot facilita dezvoltarea in sensul performantei. Interiorizarea unui element nou de tehnica sau tactica, de exemplu, implica: in primul rand, receptivitate fata de elementul de noutate, dorinta de a sti la ce se refera, scopul acestuia si aplicabilitatea; in al doilea rand, este necesar ca sportivul sa inteleaga exercitiul cu15

toate aspectele implicate de acesta elemente constitutive, modul in care acestea se coreleaza intre ele, finalitatea exercitiului, scopul acestuia, strategii de lucru, aplicabilitate, etc.; in al treilea rand, pentru ca sportivul sa poata utiliza elementul expus, este necesar ca acesta sa-l invete.

4.1. Atitudini, interese, motiva ii

In contextul activitatilor sportive, atitudinea individuala fata de sportul practicat poate fi usor identificata prin intermediul observatiilor din timpul antrenamentelor, a meciurilor si/sau a rezolvarii unor sarcini precise cu incarcatura psihologica mare, conturate sub forma unor jocuri sau a unor activitati cotidiene. O atitudine orientata spre performanta sau spre dezvoltarea individuala se constituie prin perspectiva sportivului indreptata spre considerarea meciului sau activitatii in sine, ca oportunitati de a invata sau dobandi anumite tehnici sau elemente cu grad ridicat de noutate, de a-si dezvolta anumite abilitati. De asemenea, o astfel de atitudine poate. Regimul de via al sportivului reprezint programul s u de via i activitate. Acest

program, dac este respectat cu stricte e, duce la formarea unor reflexe condi ionate stabile. Dac organismul uman este solicitat ra ional, omul poate efectua eforturi mari, cu o uzur relativ redus . Pentru sportivul de performan regimul corect de via este absolut obligatoriu.

M iestria sportiv nalt , f r de care atingerea unor performan e ridicate este imposibil , se ob ine numai dup un antrenament sistematic, tiin ific i cu mari solicit ri ale organismului, pn aproape de limita fiziologic . Nerespectarea regimului igienic de via duce la instalarea oboselii cronice, a

supraantrenamentului, la nr ut irea st rii de s n tate, la sc derea capacit ii de efort i la instalarea unuigrad ridicat de uzur , toate acestea conducnd la sc derea longevit ii sportive. Atitudinile sunt primele elemente din structura personalit ii care cedeaz n fa a persuasiunii.16

n sport atitudinile sunt de trei forme: y atitudini cognitive; y atitudini afective; y atitudini conative (motorii). Aceste trei forme de atitudini fundamentale ale omului sunt condi ionate de o motiva ie care are o tripl determinare: biopsihosocial (Dragnea, 1996).

Implicarea motiva iei n activitatea sportiv este eviden iat prin r spunsul la ntreb rile: - De ce practic anumi i indivizi sportul? - Care sunt mobilurile care-i ndeamn pe sportivi la activitatea competi ional ?. Michel Bouet (1969) sintetiza urm toarele motive: - nevoi motorii (de cheltuire de energie, de mi care); - afirmarea de sine; - c utarea compensa iei (complementar substituiri); - tendin e sociale (nevoia de afiliere i integrare); - interesul pentru competi ie (nevoia de succes, nevoia de a se compara cu al ii, nevoia de a se opunea altuia, dorin a de neprev zut, pl cerea tr irii tensiunii concursului); - dorin a de a c tiga (dorin a de posesiune, glorie, recompense materaile, dorin a de succes, nikefobia, patriotism); - aspira ia de a deveni un campion (exigen a, autoafirmare, interese materiale, proiectare social ); - agresivitate i combativitate; - dragostea de natur (lupta cu natura, contemplarea naturii); - gustul riscului (jocul cu via a, dorin a de a ar ta curajul); - atrac ia spre aventur (neprev zut, situa ii limit ). i de echilibrare, pentru surmontare, pentru

17

Motivatia in sport precum si motivatia in fotbal reprezinta un fenomen foarte complex. Se poate discuta despre difeitele teorii asupra motivatie prezente in psihologie, insa primordiala in jocul de fotbal este dorinta de a depasii adversarul si propria persoana. Fotbalistii sunt caracterizati de capacitate de autoapreciere, perseverenta. Munca este grea, indelungata si de multe ori fara satisfactii imediate. Starile psihice ale sportivilor sunt influentate in permanenta nu numai de conditile organizatorice si moral-sociale ale colectivului si echipei, ci si atitudinea spectatorilor dinaintea sau din timpul jocului, aprecierile presei, activitatea arbitrilor (Dragu, 2003, pag 136)

4.2. Aptitudini fizice si psihice specifice Aptitudinile sunt sisteme de procese fizice i psihice organizate n mod original pentru efectuarea cu rezultate nalte a activit ii (Dragnea , 1996). n taxonomia psihologiei generale, aptitudinile sunt generale i speciale. Aptitudinile sportivului sunt considerate aptitudini speciale. n cadrul aptitudinilor sportive exist aptitudini sportive generale i aptitudini sportive specifice practic rii unei ramuri de sport. Viziunea sistemica asupra fiintei umane considera mintea si corpul ca fiind parti ale aceluiasi sistem, aflate intr-o stransa interdependent Se vorbeste despre existenta unei legaturi intre caracteristicile comportamentului motric, evidentiate in conditiile raspunsului la o sarcina motrica, si anumite aspecte de natura psihofizologica si psihosociala ale personalitatii.

4.3.Caracterul Caracterul unui fotbalist primeaza de cele mai multe ori asupra temperamentului. Sportivul isi angajeaza proprile trairi, la nivele maxime de incordare care trebuiesc controlate sub forma de spiritul jocului sau fair play. El trebuie sa respect intotdeauna aceste reguli si de cele mai multe ori, pentru prevenirea oricarei infractiuni sau accidentari, regulile sunt foarte severe.Pe langa sarcina dificila de a mentine sub control desfasurarea partidei, el are un rol profilactic in joc, de a prevenii si sfatuii jucatorii ce comit infractiuni. Astfel nu este un

18

fenomen exotic in acest joc, atunci cand arbitrul avertizeaza jucatorii la comiterea infractiunii, sau iminenta acesteia, la intrarea in offside, pentru a asigura fluenta si continuitate jocului.

4.4. Modelarea personalita ii fotbalistului de c tre activitatea specific Privind personalitatea ca un sistem dinamic, putem considera sarcinile motrice date unui subiect in cadrul probei de control neuromuscular ca semnale de intrare in sistem, iar reactiile individului, comportamentele motrice, ca semnale de iesire. Pe baza alegerii adecvate a primelor si a cunoasterii acestora din urma putem face presupozitii asupra functiilor de transfer" si/sau a structurilor sistemului de personalitate care mediaza raspunsul individului la sarcini (Fig. 1). Personalitatea sportivului nuanteaza intreaga sa activitate si o directioneaza intr-un sens sau altul. Dominantele temperamentale, elementele de ordin caracterial si aptitudinile acestuia determina comportamente in teren sau in afara acestuia. De structura de personalitate se leaga intr-o anumita masura si elementele prezentate mai sus, insa, daca acestea din urma (exceptie facand atitudinea- care poate cel mult sa fie redirectionata pe termen scurt) pot fi dezvoltate in anumite limite, prin lucru individual si tehnici si metode specifice, structura de personalitate reprezinta practic omul in totalitatea sa si reprezinta codul psihic al fiecaruia dintre indivizi. De aceea este important a se identifica structura de personalitate individuala pentru a putea identifica elementele adaptative sau dezadaptative pentru activitatea sportiva.

5. Caracteristicile psiho-sociale si pedagogice ale ramurii

In scopul perfectionarii relatiei antrenor sportivi, trebuie sa se aiba in permanenta in vedere faptul ca antrenorul lucreaza cu oameni pe care isi propune sa-i instruiasca la cel mai inalt nivel nu numai sub aspect sportiv, performantial, ci si sub acela al personalitatii.

19

Prin statutul sau antrenorul este: Pedagog, desfasurand o activitate complexa de instruire si educare a sportivilor intr-un domeniu al calitatii si eficientei (performantei), cu indivizi dotati peste media populatiei, de regula adolescenti si tineri. Procesul pedagogic de comunicare, instruire si educatie este realizat individual si in grup, la niveluri diferite de pregatire si aspiratie, ceea ce presupune un tact pedagogic deosebit si temeinice cunostinte din domeniul psihologiei. Lipsa acestora il transforma pe antrenor intr-un functionar sau tehnician empirist. Tehnician, maestru in pregatirea fizica, tehnica si tactica a sportivilor, in planificarea si organizarea actiunilor practice. Maiestria si priceperea sunt atribute de baza ale personalitatii si profesiei antrenorului. Cercetator, vesnic in cautarea noului si un exigent experimentator al celor mai recente idei, luptand mereu impotriva dogmatismului si rutinei. Atributul de creator i se potriveste foarte bine antrenorului eficient, care stapaneste si urmareste progresele stiintelor pentru ameliorarea propriei activitati. Pasiunea pentru sport este calitatea cea mai caracteristica a antrenorului, innobilata fiind de motivatia pentru performanta si de convingerea ca rezultatele sportive de calitate se pot realiza numai pe baze stiintifice. Daca, din punct de vedere profesional, cerinta majora este competenta, capacitatea antrenorului de a duce la indeplinire atributiile postului sau, din punct de vedere moral, cerinta principala este responsabilitatea. Impreuna ele vor construi autoritatea profesionalismului, care reprezinta, pe de o parte, capacitatea de a se face ascultat de altii, iar, pe de alta parte, posibilitatea de a emite deciziile si de a organiza conditiile in care el, impreuna cu sportivii sai, trebuie sa actioneze pentru indeplinirea atributiilor care revin fiecaruia. Calitatile apreciate mai mult de sportivi la antrenorul lor sunt: capacitatea specialistului de a-i invata tehnica exercitiilor, in cazul sportivilor aflati la primele stadii ale instruirii, si competenta antrenorului in ceea ce priveste crearea motivatiei pentru competitie in cazul atletilor aflati in stadiul maiestriei sportive.

20

Caracterul tot mai stiintific al antrenamentului sportiv a impus marilor performeri si antrenorilor acestora alcatuirea de echipe de specialisti din diferite domenii pentru monitorizarea si obiectivizarea efectelor efortului fizic asupra organismului. Parte din aceste date - pe masura ce ele au devenit istorie - au fost facute publice, contribuind la intelegerea tot mai profunda a fenomenelor de adaptare induse de sportul de inalta performanta.

6. Rela iile dintre componen a echipei sportive

Ratiunea de a fi a oricarui grup este de a actiona in vederea atingerii anumitor scopuri. Masura in care grupul sau echipa isi realizeaza scopurile si obiectivele reprezinta eficienta. ea poate fi exprimata n valoarea performantelor, locuri in clasamente, timpii realizati etc. Un rol important in eficienta grupului sportiv il detine liderul, care in mod incontestabil este antrenorul si care se asociaza cu liderul sau liderii, din randul sportivilor. O buna cooperare cu acestia se repercuteaza favorabil asupra indeplinirii sarcinii. Pentru a creste eficienta grupului, antrenorul trebuie sa studieze conditiile de a favoriza intensificarea relatiilor interpersonale intre membrii grupului. Capacitatea de autoogranizare a grupului creste pe masura ce grupul actioneaza mai mult timp in aceeasi structura, cu conditia mentinerii sau dezvoltarii capacitatii de performanta si a celei de comunicare. Carl Rogers (1971) afirma ca noii componenti ai grupurilor trebuie sa-si schimbe atitudinile si comportamentele, sa invete sa se accepte cu ceilalti "cu vechime" in echipa, sa-si dezvaluie propria imagine in ochii coechipierilor. Grupul favorizeaza schimbarea personala. Pentru indeplinirea sarcinilor de catre grupul sportiv, esential este schimbul de informatii in limbaj nonverbal si verbal. Performanta unui grup depinde de doi factori: coeziunea si acordul in privinta scopurilor, adeziunea.(J.C. Abric). In cazul in care adeziunea si coeziunea grupului sunt puternice, performanta va fi conform obiectivelor stabilite. Coeziunea grupului influenteaza imaginea despre acesta. Aceasta nu este intotdeauna apanajul echipelor cu inalt grad de21

omogenitate, deoarece franeaza performanta. Mihai Epuran in "Psihologia sportului de performanta" evidentiaza o serie de factori, pe care iI vom enumera doar, in continuare: numarul restrans al subiectilor, varsta, caracterul sportivilor, structura echipei din punct de vedere al ocupatiei extrasportiv e si motivatia. Autoreglarea grupurilor sportive impune indeplinirea functiilor de catre fiecare component si constituirea atitudinii grupului ca rezultanta a cooperarii. Eficienta echipelor sportive depinde cum pot fi armonizate cele doua cerinte functionale: activitatea de atingere a obiectivelor si mentinerea coeziunii Putem defini capacitatea de performan n urm torii termeni: interac iunea valorilor biopsihoeducogene ale unui individ i concretizarea lor pe baza unor criterii, reguli cu caracter social, exprimate prin ierarhiz ri ale punctelor acumulate, obiective marcate, kilograme ridicate sau promov ri. Performan a sportiv , n accep iunea actual a teminologiei de specialitate are o valoarea istoric i reprezint rezultatul deosebit de bun ob inut de cineva ntr-o ntrecere sportiv . Nevoia de ntrecere i afirmare exist n fiecare i a teapt s fie valorificat . n zilele noastre performan a sportiv ocup un loc important n mentalit ile colective. Nivelul performan elor sportive cre te n rela ie direct cu nivelul de cultur i civiliza ie al

omenirii. Activitatea uman este o activitate supus emula iei, autodep irii, este o activitatea performan ial .

22

7. Bibliografia

1. BALAIS, F., MEREUTA, C., HANSA, C., Managementul sportului. Ed. Academica, Galati, 2001 2. Dragu, A.,Psihologia sportive. Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003 3. EPURAN M. si colab. Psihologia sportului de performanta FEST Bucuresti 2001. 4. HEDGES, P., Personalitate si temperament. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999 5. NEACSU I si ENE M. Educatie si autoeducatie in formarea personalitatii sportive. Ed. Sport Turism, Bucuresti 1987. 6. POPESCU C. Antrenorul profilul, personalitatea si munca sa. Ed. Sport Turism. Bucuresti 1979.

23