Boli Chirurgicale Ale Vaselor Limfatice

  • Published on
    01-Dec-2015

  • View
    124

  • Download
    0

DESCRIPTION

Boli Chirurgicale Ale Vaselor Limfatice

Transcript

  • BOLILE CHIRURGICALE ALE SISTEMULUI LIMFATIC

  • LIMFANGITA TRAUMATICA (ACUTA)In functie de virulenta microbilor, a modificarilor morfopatologice si rezistenta organismului poate evolua sub forma de:

    Limfangita acuta seroasa;Limfangita acuta flegmonoasa sau purulenta;Limfangita acuta gangrenoasa.

    Limfangita acuta seroasa la randul ei poate fi reticulara si trunchiulara; superficiala si profunda.

  • Limfangita seroasa reticulara

    Se observa de obicei in regiunile cu pielea fina, acolo unde reteaua capilara este superficiala si bine evidentiata.

    Este inflamatia retelei capilare, a vaselor limfatice din tegument. Are aspectul unei hiperemii a pielii cu o infiltratie edematoasa a tesutului conjunctiv subcutanat. Capilarele limfatice au endoteliul tumefiat si umplute cu leucocite polinucleare.

  • Simptome. Sunt prezente numai simptomele locale, cele generale lipsesc. Pielea din regiunea respectiva este tumefiata, calda si foarte dureroasa la palpare. La presiune, edemul cedeaza si pastreaza amprentele, iar perii din regiunea bolnava sunt zburliti. Tesutul conjunctiv subcutanat este de asemenea infiltrat si edematiat, reteaua capilara limfatica foarte bine evidentiata datorita faptului ca ea este plina de limfa, bogata in leucocite polinucleare, iar endoteliul capilarelor limfatice foarte mult ingrosat. Cand se localizeaza la membre, regiunea este ingrosata, edematiata, putand cuprinde tot piciorul.

  • Limfaginita acuta seroasa trunchiularaEste urmarea patrunderii germenilor in vasele limfatice si consta in inflamatia acestora sub forma unor cordoane care converg spre ganglionii limfatici.Ranile care se pot complica cu limfaginita sunt cele situate la coroana: - cositura, arsura in lant, crevasele, ariceala, macerarea furcutei, etc.

    Poate fi intalnita sub doua forme: limfangita seroasa acuta trunchiulara superficiala (situata la vasele limfatice superficiale) si limfangita seroasa acuta trunchiulara profunda (cu localizare la vasele limfatice profunde). Ele pot coexista.

  • Limfangita seroasa acuta trunchiulara superficialaSe localizeaza de obicei la nivelul membrelor posterioare. La cal apare dupa munci sau antrenamente grele, efort in competitii sportive.

    Simptomele sunt locale, functionale si generale. Boala apare brusc, de obicei in timpul noptii. Animalul devine dintr-o data apatic, adinamic, trist si abatut.

    Membrul bolnav este tumefiat, cald si foarte dureros. Se observa vasele limfatice sub forma unor cordoane drepte sau sinuoase care din loc in loc se anastomozeaza intre ele prin intermediul capilarelor limfatice. In repaus animalul tine piciorul in semiflexiune, deplasarea este penibila, iar in mers prezinta o schiopatura de gradul II sau III

  • Limfangita seroasa acuta trunchiulara profundaSe intalneste mai rar decat cea superficiala. Boala cuprinde trunchiurile limfatice mari subaponevrotice.

    Simptome. Membrul afectat este tumefiat, cald si foarte sensibil la palpare profunda. Dupa cateva zile poate sa apara si o limfangita superificiala. In mers schiopatura e foarte accentuata. Simptomele generale sunt de asemenea prezente, ele traducandu-se prin abatere, febra si anorexie. Odata cu aparitia abceselor, tumefactia si durerea incep sa diminue. Cu timpul abcesele se deschid spontan lasand sa se scurga la exterior o mare cantitate de puroi cremos si bine legat. Limfangita seroasa acuta profunda este insotita si de infiltratia ganglionilor profunzi.

  • Modificari anatomopatologice. In limfangita seroasa acuta trunchiulara, peretii vasculari sunt infiltrati si edematiati. Endoteliul vascular infiltrat se descuameaza, limfa se coaguleaza formand un trombus care blocheaza lumenul vasului, dandu-i aspectul si consistenta unui cordon indurat. In jurul peretilor vasculari sunt prezente infiltratii leucocitare sub forma unor adevarate mansoane. Limfangita seroasa se poate termina prin rezolutie sau se continua cu limfangita flegmonoasa.

  • Limfangita flegmonoasa (sau purulenta)Este de fapt o continuare a limfangitei seroase netratata sau complicata. Se caracterizeaza prin aparitia unor abcese pe traiectul vasului respectiv, prin ramolirea purulenta a trombusilor endovasculari si a tesutului cutanat

    Simptomele sunt asemanatoare cu cele din limfangita seroasa trunchiulara. Dupa cateva zile insa de la debutul bolii pe traiectul vaselor limfatice apar abcese de marimea unei masline sau nuci care dupa ce s-au maturat se deschid spontan lasand sa se scurga la exterior o cantitate variabila de puroi, urmate de ulcere si fistule prin care se scurge puroi de culoare galbuie, filant.

  • Limfangita gangrenoasaSe intalneste la caii debili, subnutriti si surmenati. Debutul bolii este asemanator cu acele ale limfangitei acute reticulare superficiale de care se deosebeste prin agravarea simptomelor generale. Initial, pielea din regiunea bolnava este tumefiata, calda si foarte sensibila. Pe suprafata ei apar niste flictene care se sparg, cu timpul pielea se necrozeaza si se elimina sub forma de sfacele lasand in urma ei o rana fara tendinta de vindecare. Septicemia si piemia apare adeseori in urma unor astfel de limfangite.

  • Diagnosticul limfangitelor se stabileste pe baza simptomelor clinice. Limfangita reticulara trebuie diferentiata de erizipelul traumatic in care este intotdeauna prezent bureletul marginal. Limfangita trunchiulara se va diferentia de tromboflebita, in care cordonul indurat este intotdeauna mai bine exprimat si mult mai evident.Prognosticul este favorabil in limfangita reticulara, rezervat in limfangita trunchiulara seroasa si grav in cele flegmoase si gangrenoase datorita cicatrizarii lente si a complicatiilor ce pot apare.Tratamentul limfangitei este profilactic si curativ.Profilaxia urmareste tratarea corecta si la timp a tuturor ranilor accidentale si operatorii care pot sa constituie puncte de plecare pentru aparitia limfangitelor. Copitele trebuie controlate periodic, iar atunci cand animalul prezinta furcuta putreda se indeparteaza portiunea macerata dupa care se face un tratament local. Microbismul latent se combate prin administrarea pe cale generala de sulfamide si antibiotice.

  • Tratamentul curativ variaza in raport cu forma clinica a limfangitei.In limfangitele seroase reticulare sau trunchiulare se urmareste retrocedarea fenomenelor inflamatorii, resorbtia edemului, calmarea durerilor si combaterea infectiei. Pentru aceasta se face imediat tratamentul chirurgical si medicamentos al portii de intrare. In paralel se administreaza pe cale generala sulfamide si antibiotice cu scopul de a combate infectia.Resorbtia edemului este stimulata prin diuretice, iar starea de autointoxicatie a animalului se poate combate prin perfuzii cu solutii glucozate.

  • In limfangita flegmonoasa sau purulenta se deschid si se dreneaza toate colectiile purulente, iar in limfangita gangrenoasa se indeparteaza tesuturile mortificate sau devitalizate.

    Pentru a favoriza fenomenele de resorbtie si proteoliza pe cale intramusculara se administreaza alfachimiotripsina in doza de 50 mg in prima zi si 25 mg in a doua zi. Terapia cu sulfamide si antibiotice pe cale generala, combate infectia si previne aparitia unor complicatii grave asa cum sunt cele de septicemie si piemie.

    Intoxicatia se combate prin administrarea pe cale intravenosa sau subcutanata a serurilor de electroliti, iar in acelasi timp animalul va beneficia de o alimentatie usor digestibila si bogata in principii nutritivi.

  • LIMFANGITA CRONICAEtiologie. De cele mai multe ori limfangita cronica apare ca o continuare a limfangitei acute, sau in alte cazuri poate imbraca forma cronica chiar in momentul in care a aparut. Boala este intalnita mai frecvent la cabaline cu localizare la unul din membrele posterioare, mai rar la ambele.Simptome. In regiunile chisitei, buletului si fluierului, se constata o tumefactie rece si indolora, tumefactie ce se datoreaza extravazarii limfei de la nivelul vaselor limfatice insotite in acelasi timp de o ingrosare si o scleroza progresiva a pielii si a tesutului conjunctiv subcutanat. In repaus, edemul membrului bolnav creste treptat, iar in mers descreste mult fara sa dispara niciodata complet. Din punct de vedere functional, animalul nu schioapata. Adeseori limfangita cronica duce la elefantiazis.

  • Procesul inflamator cronic al cailor limfatice, determina obliterarea vaselor si in acest caz, difuzarea limfei in interstitiile tesutului celular subcutanat.

    Diagnosticul se stabileste pe baza simptomelor clinice, dar boala trebuie diferentiata de elefantiazis cu care se poate confunda uneori. In elefantiazis tumefactia nu descreste in timpul mersului, pe cand in limfangita cronica tumefactia scade.

  • Prognosticul este intotdeauna rezervat deoarece, cu tot tratamentul ce se aplica niciodata nu se ajunge la o vindecare completa, dimpotriva de multe ori se complica cu elefantiazisul.

    Tratamentul urmareste combaterea microbismului latent, activarea fenomenelor de resorbtie si prevenirea sclerozei de la nivelul pielii si a tesutului conjunctiv subcutanat.

    Microbismul latent se combate prin administrarea pe cale generala de sulfamide si antibiotice. In paralel se trateaza si cauza principala (furcuta putreda de cele mai multe ori) care constituie o cauza principala in aparitia limfangitei cronice.

  • Resorbtia se realizeaza prin masaj cu pomezi beladonate sau camforate 10%, plimbare zilnica. Resorbtia poate fi activata si prin administrarea de substante iodurate,precum si prin aplicarea unor vezicatori sau cauterizari in regiunea bolnava, care activeaza fenomenele de resorbtie si impiedica evolutia spre elefantizis.

    In cele mai multe cazuri, in urma tratamentului tumefactiei se limiteaza la o usoara ingrosare a regiunilor chisitei si buletului, ceea ce permite folosirea animalului la munca. Injectiile cu extracte de tesuturi conservate, autohemoterapia, proteinoterapia ajuta la vindecarea bolii.

    Profilactic, se vor trata la timp formele acute de limfangita, ariceala, cositura, arsura in lant si mai ales furcuta putreda, ce pot sa se complice cu limfangita cronica.

  • LIMFADENITAEste inflamatia ganglionilor limfatici. Obisnuit este produsa de catre o flora microbiana banala formata din streptococi, iar alteori de catre diferiti microbi specifici asa cum se intampla in gurma, morva sau tuberculoza. De obicei la cabaline limfandenitele sunt produse de catre Streptococus equi si mai rar de stafilococi, iar la bovine de Corynebacterium pyogenes, colibacili, Proteus Vulgaris, etc. Mai frecvent sunt atinsi ganglionii submaxilari, retrofaringieni, prescapulari si poplitei.

  • LIMFADENITA ACUTA

    Este o inflamatie a ganglionilor limfatici produsa de catre diferiti microbi ajunsi la acest nivel in urma unor leziuni traumatice deschise, fie la nivelul vaselor limfatice, fie direct la ganglioni.

    Etiologie. Escoriatia, cositura sau coseala, crevasele, malandrele si solandrele, ariceala, furcuta putreda, dermatita flegmonoasa sau gangrenoasa, constituie tot atatea porti de intrare pentru flora microbiana responsabila de aparitia limfandenitei.

    Modificari anatomopatologice. In urma patrunderii microbilor in ganglionii limfatici, acestia reactioneaza initial printr-o faza de congestie, urmata de o faza de supuratie.

    In faza de congestie, ganglionul este mult marit in volum, consistent la palpatie, iar pe sectiune prezinta o culoare rosie - bruna. Modificarile ce apar la nivelul ganglionilor limfatici, se produc cu scopul de a intesifica procesele de fagocitoza si de a opri in acest fel infectia. De aceea atunci cand fagocitoza este intensa, microbii sunt distrusi, iar limfadenita se opreste in faza de congestie, fenomenele inflamatorii dispar iar ganglionii isi reiau forma si structura lor initiala.

  • Daca faza de congestie nu retrocedeaza atunci se trece in faza de supuratie insotita de necroza si ramolismentul ganglionului care se transforma intr-un adevarat abces. La animalele cu reactivitate organica scazuta, tesuturile periganglionare reactioneaza si ele, fapt care duce la aparitia unui adenoflegmon.

    Simptomele variaza in functie de modificarile anatomopatologice aparute la nivelul ganglionului, modificari care din punct de vedere clinic se traduc prin limfadenita acuta nesupurativa, limfadenita acuta supurativa si adenoflegmon.

  • In limfadenita acuta nesupurativa, ganglionii sunt mariti in volum, prezinta o consistenta marita, sunt foarte durerosi, mobili si neaderenti la tesuturile din jur. Vasele limfatice aferente sunt si ele inflamate, fapt care face ca regiunea din jurul ganglionilor sa fie tumefiata, calda si sensibila la palpare. Dupa cateva zile fenomenele inflamatorii dispar, iar ganglionii afectati isi recapata forma lor normala.

    Daca infectia ganglionului nu este oprita, se ajunge la limfadenita acuta supurativa. In acest caz , ganglionii nu mai sunt duri la palpare, ci din contra la nivelul lor se simte o fluctuenta si in scurt timp abcedeaza spontan, lasand sa se scurga un puroi de culoare albicioasa, cremos si bine legat. Daca procesele supurative ating si tesuturile periganglionare, atunci avem de a face cu adenoflegmon. La palpatie regiunea este foarte dureroasa, iar ganglionii nu mai pot fi distinsi din aceasta masa inflamata si edematiata. Dupa cateva zile inflamatia difuza tinde sa se localizeze, iar prin palpare in mijlocul ei se simte o zona mai fluctuanta din care prin deschidere se scurg cantitati apreciabile de puroi. Pe langa simptomele locale, in adenoflegmon apar si simptome generale traduse prin alterarea marilor functiuni.

  • Diagnosticul se stabileste pe baza simptomatologieiPrognosticul este favorabil in limfadenita acuta nesupurativa si rezervat in cea supurativa si in adenoflegmon.Tratamentul urmareste in primul rand descoperirea si tratarea portii de intrare care a contribuit la producerea si mentinerea limfadenitei propriu-zise in functie de forma clinica pe care aceasta o imbraca.

    In limfadenita acuta nesupurativa se urmareste stimularea fenomenelor de resorbtie sau de colectare, prin aplicarea pe regiunea bolnava a unor comprese cu apa rece, cu solutie saturata de sulfat de magneziu sau cu solutie Burow. Daca in urma acestui tratament antiflogistic nu se obtine resorbtia, atunci pe regiunea bolnava se fac frictiuni cu tinctura de iod gaiacolata 1/10 sau se aplica o vezicatoare.In limfadenita acuta supurativa si in adenoflegmon se face drenarea colectiilor purulente prin incizii largi, declive si anatomice. In jurul ranii se aplica vezicatoare , iar in cavitatea acesteia se fac aspersiuni cu eter iodoformat 10%, Cicatrisol, spray-uri cicatrizante, cu sange sulfamidat sau pudrari cu Manis, Oximanirom sau Sulfatiazol.

    Pe langa tratamentul local se face si un tratament general cu sulfamide si cu antibiotice cu scopul de a combate infectia. Animalului i se asigura un adapost corespunzator si o alimentatie de buna calitate.

  • LIMFADENITA CRONICA Etiologie. Boala poate fi urmarea unei limfadenite acute sau poate sa evolueze de la inceput sub aceasta forma. In primul caz ganglionii limfatici raman mariti in volum, prezentand si o consistenta mai dura decat in mod normal, urmare a sclerozei care se instaleaza la nivelul lor.

    In al doilea caz, se pare ca limfadenita apare in urma unor infectii repetate cu microbi a caror virulenta este atenuata. Astfel de limfadenite cronice au fost intalnite la cabaline, cu localizare la nivelul ganglionilor prescapulari.

    Simptome. Ganglionii afectati sunt mariti in volum, cu o consistenta mai dura decat normal, sunt mobili, nedurerosi si neaderenti la tesuturile din jur. Simptomele generale lipsesc. Limfadenita cronica se poate termina prin rezolutie lenta sau prin scleroza, dar uneori in urma unor puseuri repetate se poate transforma intr-o limfadenita acuta supurativa care sfarseste prin abcedare in urma careia ganglionul se reduce la un simplu nodul de tesut conjunctiv sclerozat.

    Diagnosticul se stabileste pe baza simptomelor clinice, limfadenita cronica simpla trebuie diferentiata de limfadenita cronica specifica care apare frecvent in morva si in tuberculoza. In astfel de situatii numai utilizarea substantelor relavatoare (maleina, tuberculina) si examenul serologic stabilesc cu certitudine originea exacta a limfadenitei.

  • Prognosticul este favorabil in limfadenita cronica simpla.

    Tratamentul este profilactic si curativ. Primul urmareste tratarea corecta si la timp a tuturor ranilor care apar in special la nivelul extremitatilor cu scopul de a evita complicatiile de limfadenita.

    Tratamentul curativ are drept scop rezolutia procesului inflamator prin frictiuni zilnice timp de 3 zile cu tinctura de iod gaiacolata 10%, prin aplicarea unei vezicatori sau prin cauterizari. Resorbtia se mai poate obtine si prin admistrarea pe cale interna a iodurii de potasiu, stimularea organismului prin autohemoterapie, vaccinoterapie si extracte de tesuturi conservate.

  • Daca limfadenita cronica s-a transformat intr-una purulenta atunci se asigura drenajul colectiilor purulente in momentul in care acestea au ajuns la maturare.

    In continuare, local se fac aspersiuni cu eter iodoformat 10% sau pudrari cu Manis sau Sulfatiazol, Neohexidin.

    In jur se fac pensulatii cu tinctura de iod, iar pe cale generala se administreaza sulfamide sau antibiotice.