Boli Ale Sistemului Digestiv

  • Published on
    21-Jul-2015

  • View
    242

  • Download
    0

Transcript

Boli ale sistemului digestiv StomatitaTermenul de stomatita corespunde unor leziuni foarte diferite, cu semne si evolutie variabile. Stomatita debuteaza brusc prin aparitia unor vezicule in diverse regiuni ale cavitatii bucale.Cele mai frecvent intalnite sunt ulceratiile in cavitatea bucala, de obicei in interiorul buzei, pe obraji sau limba sau ulceratiile rosiatice acoperite cu o crusta de culoare alba sau galbena; Cauza exacta a stomatitei aftoase nu este inca cunoscuta, exista insa multi factori care favorizeaza aparitia acestei afectiuni, precum: sistem imunitar scazut; alergii la anumite alimente; stresul; anumite virusuri si bacterii; traumatisme ale cavitatii bucale; alimentatie deficitara; anumite medicamente. Simptomele pot varia in functie de factorul care a dus la declansarea afectiunii. Cea mai frecventa este senzatia de arsura si durere la nivelul cavitatii bucale, care se accentueaza in timpul alimentatiei; In majoritatea cazurilor lipsesc starile febrile iar leziunile se vindeca in 7-14 zile; Afectiunea tinde sa recidiveze. Tratament. Spalaturile locale si adoptarea unei igiene orale adecvate sunt fundamentale. Trebuie evitate alimentele picante, excesiv de reci sau fierbinti, acide care pot provoca noi iritatii. Factorii locali, precum dinti ascutiti sau lucrarile dentare asezate necorespunzator, pot fi corectati de dentist. Daca infectiile reprezinta cauza, acestea pot fi tratate prin medicamente.

Caria dentaraBacteriile, in combinatie cu alimentele, produc caria dentara. O pelicula clara, aderenta, numita placa, care contine bacterii se formeaza pe dinti si gingii. Aceste bacterii, in prezenta zaharului din alimente, produc acizi. Acizii ataca dintele in primele 20 minute (poate chiar mai mult) dupa masa. Dupa un anumit timp, acesti acizi distrug smaltul dintelui rezultand caria dentara.. Lipsa fluorului in apa curenta inlesneste aparitia cariei. Bacteriile ce produc caria se pot transmite atunci cand se folosesc aceleasi linguri, furculite sau alte ustensile. Netratata, caria dentara se poate complica cu infectii si poate duce chiar la pierderea dintelui. . Factori de risc ce nu pot fi controlati - Xerostomia (gura uscata) si sindromul Sjogren. In ambele cazuri, nu se produce suficienta saliva. Saliva indeparteaza alimentele si zaharurile, protejand dintii - Afectiuni respiratorii, precum rinita alergica, determina respiratia orala. Cand respiratia se face pe gura, saliva se usuca repede si nu mai protejeaza dintii. - Diabetul zaharat. Cei care sufera de diabet, au sistemul imunitar slabit si astfel au risc crescut de carie. - Folosirea de medicamente ce contin zahar Caria dentara poate fi prevenita prin periajul dintilor si folosirea atei dentare cu regularitate, prin controale stomatologice periodice, prin periajul profesional si prin evitarea alimentelor bogate in zahar.

GastritaGastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii. Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome. De cele mai multe ori, gastrita se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului sau in capul pieptului. Alteori mai poate aparea si senzatia de greata si chiar varsaturi. Simptomele se inrautatesc atunci cand persoana afectata consuma mancare prajita, alcool sau cafea. Uneori se intampla ca gastrita sa evolueze fara simptome clare, acest lucru fiind destul de periculos, pentru ca pacientii ajung foarte tarziu la medic si tratamentul va fi mult mai lung. Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente, abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu Helicobacter

Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul, etc. Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Inca de la primele simptome ce iti indica un inceput de gastrita trebuie sa te prezinti la medicul gastroenterolog sau internist, care va efectua analizele necesare pentru stabilirea bolii si a gradului sau de evolutie. Tratamentul consta atat in ingerarea unor medicamente specifice, dar si intr-un regim de viata sanatos, bazat pe o alimentatie potrivita. Medicamentele sunt menite sa distruga infectia cu bacteria H pylori si sa micsoreze cantitatea de acid si secretii din stomac.

Ulcerul gastroduodenal este o boala destul de frecventa, survenind pana la 15% din populatie cereprezinta o lezare a mucoase digestive de la nivelul stomacului sau duodenului, mergand de la o usoara leziune, pana la perforarea pretelui tubului digestiv de la acest nivel pe intreaga sa grosime. Afectarea mucoasei stomacului se numeste ulcer gastric, iar lezarea mucoasei duodenului produce ulcerul duodenal. Doua din cele mai frecvente cauze de ulcer sunt infectia cu bacteria numita Helicobacter pylori (H. pylori) si abuzul de antiinflamatoare nestroidiene (AINS), cum ar fi Aspirina. Simptomele specifice ulcerului sunt: - dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid (portiunea inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata durerea iradiaza in spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la cateva ore si dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie alterneaza cu cele fara simptomatologie - inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate - balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese) - voma postprandiala (dupa mese) - scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer hemoragic In general, tratamentul chirurgical este rezervat oamenilor care fac complicatii ale ulcerului, care pot fi fatale, ca hemoragia severa, perforatia, obstructia. In unele cazuri, chiar si aceste complicatii pot fi tratate fara interventie chirurgicala.

Colitele sunt inflamatii ale colonului, aparute pe fondul unor infectii (bacteriene, virale, parazitare) saual acumularii de substante toxice, provenite din exterior prin alimentatie. Cand procesul inflamator afecteaza si intestinul subtire, atunci se numesc enterocolite. Cauzele colitelor sunt: dieta necorespunzatoare si dezechilibrata din punctul de vedere al principiilor alimentare, masticatia insuficienta, alimentele alterate. Din punctul de vedere a echilibrului florei microbiene se pot distinge doua tipuri de colite: de fermentatie (datorata consumului excesiv de fainoase, fructe, cruditati cumulate cu o afectiune a pancreasului creeaza un mediu acid) si de putrefactie (consumul excesiv al proteinelor alimentare cumulat cu o digestie insuficienta se prolifereaza flora de putrefactie).Colita poate aparea si dupa abuzul de antibiotice sau dupa consumul exagerat de laxative care sunt iritante.Colita poate aparea din cauza infectiilor, a parazitilor sau a substantelor toxice ajunse in colonul descendent. Colitele se pot manifesta prin dureri abdominale acute, care apar brusc, mai ales dupa mesele copioase, insotite de constipatie, balonari, arsuri si varsaturi si bolboroseli abdominale. Pofta de mancare scade uneori si, in unele cazuri, apare depresia. In cazuri mai grave apare diareea cu scaune frecvente amestecate, uneori, cu mucozitati, sange si puroi. In tratamentul colitelor se incepe cu repausul la pat si reechilibrarea organismului: evitarea surmenajului; renuntarea la fumat si alcool; evitarea frigului; plimbari si miscare fizica moderata; comprese calde, bai calde si raze ultrascurte pe abdomen; cure de ape minerale. Reechilibrarea organismului include un regim alimentar adecvat, prin suplimentarea aportului de vitamine si saruri minerale.

ConstipatiaCauza poate fi de ordin psihic sau problema se poate datora unor medicamente, decalajului de fus orar sau perturbrii bioritmului. De obicei este doar o condiie temporar ce dispare odat cu ncetarea circumstanelor determinante, sau chiar mai devreme. n apariia constipaiei cronice poate juca rol abinerea voluntar de la defecaie, alimentaia inadecvat sau sedentarismul. De asemenea, poate fi provocat de modul incorect al defecaiei, de tulburrile acesteia, care sunt, de obicei, consecinele coordinrii ineficiente ale musculaturii pelvine. Muli consider c problema poate fi rezolvat cu ajutorul laxativelor, ceea ce ntr-adevr poate ajuta momentan, dar ulterior poate duce la apariia unor boli serioase. Dac consumm suficiente fibre, tranzitul intestinal i defecaia devin regulate iar datorit lichidelor scaunele devin mai moi. Lipidele de calitate protejeaz intestinele, care vor fuciona mai sntos.

Ocluzia intestinala este blocarea partiala sau completa a intestinului care impiedica propulsareacontinutului acestuia. In cazurile severe, obstructia poate intrerupe alimentarea cu sange a intestinului, acest proces fiind numit intestin ischemic sau strangulatie intestinala si necesita tratament de urgenta. Ocluzia intestinala poate fi determinata de tumori, torsiuni sau ingustari la nivelul intestinului si de formarea de tesut cicatricial (adeziuni), acestea sunt numite obstructii mecanice. Ocluziile intestinale pot avea loc atunci cand peristaltica intestinala se opreste din cauza inflamatiei sau infectiei sau ca urmare aunui efect advers la anumite medicamente. Alte cauze includ herniile, boala Crohn si cancerul. Ocluzia intestinului poate determina crampe si dureri abdominale, care pot fi severe daca alimentarea cu sange este intrerupta (strangulatie), voma, distensie abdominala. O obstructie partiala la orice nivel in intestine poate determina ocazional diaree. O obstructie completa produce constipatie si o lipsa notabila de gaze eliminate. Tratamentul pentru obstructia partiala de la nivelul intestinului subtire sau gros are loc de obicei in spital. Tratamentul implica monitorizarea atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine.Tratamentul nechirurgical consta in folosirea lichidelor sau aerului (clisme),a tuburilor mici (stenturi, introduse in lumenul intestinal pentru a-l mentine deschis) sau de medicamente care sa suprime obstructia.

Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este singurul organ care se regenereaza,putandu-se regenera chiar complet. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Hepatitele acute - sunt cele care evolueaza in mai putin de 3 luni - Hepatilele virale: Hepatita virala a (hepatita epidemica) b sau c - Hepatitele cronice Hepatita cronica cu virus b sau c - Hepatitele toxice si medicamentoase: Hepatita toxica, Hepatita alcoolica - Hepatita autoimuna Simptomele sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt in functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica. Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente). Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze.

Litiaza biliaraCalculii biliari sunt compusi din colesterol si alti constituenti ce se gasesc in bila. Ca dimensiune, pot fi mai mici decat un bob de grau sau mai mari decat o minge de golf. Marea majoritate a acestor calculi nu pun probleme, dar daca blocheaza un canal excretor, necesita tratament. Calculii biliari apar atunci cand colesterolul si substantele constituente ale bilei cristalizeaza, formand calculi duri in vezica biliara. Calculii se formeaza atunci cand exista o cantitate prea mare de colesterol in bila sau atunci cand functia vezicii biliare este alterata (nu se goleste normal). Cel mai frecvent simptom ale litiazei biliare este durerea in zona epigastrica (zona stomacului) si in parte superioara dreapta a abdomenului, aria subcostala dreapta. Durerea asociata litiazei biliare poate determina varsaturi, care pot duce la usurarea intr-o oarecare masura a durerii si presiunii abdominale. Durerea ce asociaza febra, greata si varsaturi sau inapetenta (pierderea apetitului alimentar), poate fi un semn de infectie la nivelul vezicii biliare (colecistita acuta). Cea mai frecventa problema cauzata de litiaza biliara consta in obstructia repetata de catre un calcul a canalului cistic, ductul ce dreneaza vezica biliara. Aceasta determina accese periodice de durere ce apar in contextul contractiei si relaxarii vezicii biliare. Accesele de durere sunt, de obicei, severe si constante, durand de la 15 minute pana la 6 ore, durerea putandu-se agrava dupa masa. Simptomele cedeaza in cateva zile. De obicei, primul acces de simptome determinate de litiaza biliara nu este sever. Complicatiile grave se produc rar, astfel incat in urma consultarii cu medicul, se poate decide amanarea tratamentului pentru a se observa daca simptomele se remit de la sine. Acest lucru este cu atat mai important cu cat medicul nu este sigur daca simptomele sunt produse de litiaza biliara. Desi, uneori interventia chirurgicala de urgenta este necesara, in majoritatea cazurilor pare o abordare mai sigura amanarea tratamentului pana la aparitia unui al doilea episod dureros.

Pancreatita este o imbolnavire a pancreasului care consta dintr-un proces inflamator, cu modificaridegenerative si cu o evolutie spre fibroza pancreatica. Boala survine dupa alte afectiuni ca: boli hepatobiliare, ulcere gastro-duodenale penetrante, stari septice, unele boli infectioase, alcoolism cronic si mese copioase incarcate cu grasimi animale. Pancreatita acuta se manifesta prin dureri violente in partea superioara a abdomenului, cu iradieri spre stanga. Durerile sunt insotite de diaree, balonari, greturi. Crizele dureroase pot dura intre doua si patru zile, timp in care pot aparea stari de neliniste, convulsii, tremuraturi, tulburari neuropsihice, transpiratii excesive. Pancreatita acuta este o boala care se rezolva dupa un tratament de 3-7 zile in procent de 85%-90%. Tratamentul consta in administrarea de analgezice pentru durere, fluide intravenoase si coloizi pentru a mentine normal volumul intravascular, oprirea oricarui aport alimentar oral si aspiratie nazogastrica. Este necesara impiedicarea trecerii chimului gastric in duoden si de aceea alimentatia este oprita. 15%-20% dintre cazuri evolueaza sever catre forma necrotico-hemoragica generand o mortalitate de 30%-40%. Pacientii cu forme severe de pancreatita acuta au spitalizari indelungate la terapie intensiva.

Ciroza hepaticaCiroza este o boala care poate fi amenintatoare de viata si care apare atunci cand in tesutul hepatic se dezvolta fibroza. Tesutul fibrotic inlocuieste tesutul hepatic sanatos si il impiedica sa functioneze normal. Ciroza apare dupa multi ani de inflamare a tesutului hepatic. Pe masura ce se devolta ciroza, testul fibrotic inconjoara celulele hepatice normale, determinand aspectul nodular. Testul hepatic nodular poate bloca sau inflama ductele biliare, ceea ce determina refluxul bilei in ficat si in circulatia sangvina. Ciroza hepatica poate avea o multime de cauze. Unele persoane sufera de ciroza hepatica fara o cauza evidenta, afectiune denumita ciroza criptogenica (fara etiologie cunoscuta). Cauzele cele mai frecvente de ciroza hepatica sunt consumul excesiv de bauturi alcoolice pentru o perioada lunga de timp si infectia cu virusurile hepatitice B sau C. Unele persoane care sufera de ciroza hepatica nu prezinta simptome pana in momentul in care afectarea este severa. Simptomele cirozei si ale complicatiilor acesteia includ:

- edemele membrelor inferioare (umflarea picioarelor) si lichid ascitic (lichid acumulat in abdomen),oboseala, icterul (colorarea in galben a tegumentelor si sclerelor), prurit generalizat, sangerari nazale, palme marmorate, invinetirea la traumatisme minore, scaderea in greutate si slabirea musculaturii, dureri abdominale, infectii frecvente, confuzie. Principalele componente ale tratamentului includ: - tratarea cauzei cirozei, atunci cand este posibil, pentru a preveni deteriorarea ulterioara - evitarea substantelor care pot agrava afectarea hepatica, in special bauturile alcoolice si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene - prevenirea si tratarea simptomelor si complicatiilor cirozei - efectuarea unui transplant hepatic, in cazul afectarii hepatice severe, daca bolnavul este inclus pe lista de asteptare pentru transplant si se gaseste un donator compatibil.

Cancerul gastric este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar la nivelul mucoaseigastrice si apoi se extind dincolo de peretele gastric. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Cancerul gastric precoce este frecvent asimptomatic. Atunci cand exista simptome, acestea sunt de tip dispeptic:disconfort abdominal sau indigestie, senzatie de balonare imediat dupa masa, greata, inapetenta, arsuri la stomac. In cancerul gastric avansat manifestarile clinice sunt urmatoarele: sange in scaun, voma, pierdere in greutate fara o cauza aparenta, durere abdominala, icter, ascita (umflarea abdomenului), deglutitie dificila. Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din aceste simptome. Dupa depistarea cancerului se efectueaza investigatii, pentru a afla daca celulele canceroase s-au raspandit in stomac sau in alte parti ale corpului. Informatia culeasa din procesul de stadializare hotaraste stadiul bolii. Este importanta cunoasterea stadiului pentru planificarea tratamentului. Exista mai multe posibilitati de tratament pentru pacientii cu cancer al stomacului. O parte dintre acestea sunt standard, altele sunt deocamdata testate in cadrul unor studii clinice . Chimioterapia este un tratament antitumoral, care foloseste anumite medicamente in scopul distrugerii celulelor canceroase, fie prin distrugerea directa a acestora, fie prin stoparea diviziunii acestora. Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste raze X de intensitate mare sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga celulele maligne.

Cancerul pancreatic este clasificat in functie de partea pancreasului pe care o afecteaza: zona careproduce enzimele digestive (exocrina) sau cea care produce insulina sau alti hormoni (endocrina). Tumora maligna se dezvolta pe seama pancreasului exocrin, de cele mai multe ori sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular), mult mai rar pe seama pancreasului endocrin sub forma unui insulinom. Cancerul de pancreas afecteaza indeosebi barbatii trecuti de 50 ani si pare a fi favorizat de tabagism sau de diabet. Un adenocarcinom al pancreasului nu este descoperit de cele mai multe ori decat tardiv, prin dureri epigastrice. Alterarea starii generale este rapida, cu pierderea in greutate, lipsa de pofta de mancare, oboseala si uneori varsaturi. In tumorile capului de pancreas, se observa instalarea unui icter, provocata prin compresia caii biliare principale de catre tumora. Cancerul pancreasului poate sa mai fie descoperit si prin metastazele hepatice, prin dezechilibrul inexplicat al unui vechi diabet tratat corect etc. Diagnosticul consta din diferite examene: ecografie, scaner abdominal, ecoendoscopie; eventual, o arteriografie este realizata preoperator. Se observa uneori o crestere a nivelului sangvin al amilazei (enzima pancreatica) si o colestaza (oprirea scurgerii bilei in caile biliare). Tratamentul este chirurgical (ablatia totala sau partiala a pancreasului). Atunci cand ablatia este imposibila, cancerul fiind deja prea avansat, tratamentul consta in administrarea de analgezice si in aportul nutritional. Cancerul de pancreas are un prognostic sever.